Între loch și lake – o poveste cu Will și un ocol neașteptat

[admin]

Între loch și lake – o poveste cu Will și un ocol neașteptat

Eram la începutul călătoriilor mele în Scoția când întâmplarea mi l-a scos în cale pe un om care avea să dea un sens diferit acelei experiențe: William Bookless.

Păstrăm legătura și astăzi, ba chiar ne-am și revăzut de câteva ori după acea primă călătorie. Era genul acela de om care îți rămâne în minte fără efort: vesel, extrem de săritor și, mai ales, dispus să-ți dezvăluie lucruri din intimitatea vieții de scoțian, dar și a lui personala.

Contrar poveștilor care circulă despre scoțieni – că ar fi zgârciți – William era de o generozitate extrema. Serile le petreceam împreună cu grupul haladuind prin pub-uri, iar el găsea mereu un motiv să ne ofere câte ceva. Nu era un gest ostentativ, ci unul firesc, aproape cald.

Am două whisky-uri preferate – nu neapărat cele mai bune, ci cele de care mă leagă ceva: Jameson și Glenmorangie. Al doilea a devenit favorit datorită lui Will. Oriunde ajungeam, comanda același lucru: unul pentru el, unul pentru mine. Așa i-am descoperit savoarea și rafinamentul – nu într-o degustare sofisticată, ci în serile simple, petrecute între povești și râsete.

Să nu se înțeleagă, însă, că excursia aceea a fost un „drink tour”. Nici pe departe. A fost mai mult decât un circuit – pentru că Will a avut grijă să ne arate mult mai mult decât era în program. Ne povestea, ne explica, ne ducea în locuri neprevăzute. Era mereu atent la dorințele mele și, datorită lui, am reușit să exploram Scotia în detaliu. Iar serile deveneau un prelungit moment de veselie petrecute în pub-uri.

Într-una dintre zile mergeam din Stirling spre Luss. Le povesteam celor din grup despre Loch Lomond, pe malul căruia urma să poposim.

La un moment dat m-am oprit și l-am întrebat pe Will:

— De ce folosiți voi, scoțienii, „loch” în loc de „lake”? Există vreo diferență reală între ele?

Mi-a răspuns, fără să stea pe gânduri:
— Loch-urile sunt lungi și înguste, iar „lake”-urile sunt mai rotunde.

Apoi a zâmbit și a adăugat:
— Dacă vreți să vedeți cum arată un „lake”, pot să facem un mic ocol.

Așa am ajuns la Loch Katrine.

Pe oglinda liniștită a apei navigau, în toate direcțiile, vaporașe cu aburi. Unele mai mari, altele abia cât niște bărci. Era un peisaj aproape ireal, cu munții în fundal și o liniște care părea să apese peste tot.

— Uite, mi-a spus, acesta este un „lake”.

Greșea, însa. Numele însuși spune clar „loch”. Iar mai târziu aveam să aflu că are aproximativ 13 kilometri lungime și doar un kilometru lățime – nicidecum forma rotundă despre care vorbise. Dar, în fond, nu asta conta. Important era că ajunsesem într-un loc superb, dincolo de orice program.



Pentru că nu mă lămurisem pe deplin, odată întors acasă am început să caut.

Am descoperit că diferența dintre „loch” și „lake” este, în realitate, doar lingvistică și culturală: „loch” este cuvântul din limba gaelică scoțiană, iar „lake” este termenul englezesc. Ambele desemnează același lucru: o întindere de apă înconjurată de uscat.

Unele loch-uri au apă sărată – așa-numitele „sea lochs”, foste văi glaciare invadate de mare, asemănătoare fiordurilor din Norvegia. Altele sunt cu apă dulce. Indiferent de tip, cele mai multe au trăsături comune: sunt alungite, adânci și au acea culoare închisă, aproape misterioasă, dată de turbă, minerale și adâncimi.

Originea lor este spectaculoasă. Majoritatea loch-urilor s-au format în urma ghețarilor din ultima eră glaciară. Cu 10.000–20.000 de ani în urmă, mari părți din Scoția erau acoperite de mase uriașe de gheață. Acestea se deplasau lent, dar cu o forță incredibilă, sculptând relieful. Au săpat văi adânci, le-au lărgit în forme de „U”, iar după topirea gheții, aceste depresiuni s-au umplut cu apă. Unele au devenit extrem de adânci – precum Loch Ness, care depășește 200 de metri și seamănă mai degrabă cu o fisură umplută cu apă decât cu un lac obișnuit.

Dacă ar fi să rezum totul într-o singură propoziție: un „loch” este, în esență, un „lake” – dar modelat de ghețari și încărcat de identitate scoțiană.



Interesant este că ceea ce îmi spusese Will despre „lake” nu era complet greșit – doar că se referea, fără să știe, la alt loc. În Scoția există, într-adevăr, un lac care nu poartă numele de „loch”, ci de „lake”: Lake of Menteith. Este considerat singurul „lake” natural din țară.

De ce această excepție?

Numele vine din istorie. Inițial, locul era numit „Laich of Menteith” – adică „câmpia joasă”. În timp, termenul „Laich” a fost reinterpretat în engleză ca „Lake”. Așadar, nici aici nu vorbim despre o diferență geografică, ci despre una de limbaj și evoluție a numelui.